Selectia unei rase canine este o activitate creativa,este rodul unei culturi deosebite.Cea mai mare traditie in"producerea"de rase o au GERMANIA,FRANTA si MAREA BRITANIE.Englezii sunt "autorii',catorva dintre cei mai performanti caini de turma si ai Terrierilor,au excelat in crearea multor rase de vanatoare strict specializate si si-au asumat sarcina selectionarii a numerosi ogari si caini de agrement. Germanii au elaborat principalele rase utilitare,de paza si aparare,au creat multi dintre cainii de vanatoare polivalenti,iar FRANTA s-a implicat in aproape toatre grupele FCI.Ciobanescul German este capodopera chinologilor germani.Caracterul lui deosebit si capacitatea de adaptare la aproape orice utilizare au facut ca Ciobanescul German  sa fie rasa cea mai populara.   

                               In a doua jumatate a secolului al XIX-lea,majoritatea tarilor europene  urmau exemplul Marii Britanii si se lansau puternic in chinologie,facand ordine in raselor nationale si ocupandu-se  cu multa serioziotate de selectia si ameliorarea acestora.  In Germania acelei perioade, cainii ciobanesti autohtoni erau atat de putin bagati in seama de "selectioneri",incat,practic,nici nu se putea vorbi despre existenata vreunei rase germane avand acesta utilitate.In schimb, existau destul de numerosi caini de stana,grupati in populatii care,selectionate empiric doar pe doarpe criteriul eficacitatii,difereau de la o zona la alta,atat ca tip cat si,uneori,ca aptitudini de lucru.Dintre aceste populatii,cele mai numeroase si mai omogene,ca tip,se aflau in regiunile Wurtemberg si Turingia. Wurtemberg,regiune din sudul germaniei,era populata cu caini cu caini mari si solizi,cu par foarte stufos si de culoare inchisa,cap masiv si urechi cazute.In Turingia,cainii ciobanesti aveau par mai scurt si cenusiu,erau ceva mai usor si aveau urechi drepte.Doi crescatori Schlenker si Eiselen,au avut ideea de a incrucisa acesti caini,in speranta de a obtine o nuoa rasa care sa intrunesca toate calitatile celor doua tipuri.Si astfel s-a nascut "cainele ideal"!Pasul care a condus ladefinitivarea si recunoasterea oficiala a noii rase a avut loc la sfarsitul secolului al XIX-lea si este indisolubil legat de capitanul de cavalerie Max von Stephanitz,cel mai incontestabil"parinte"al Ciobanescul German .Von Stephaintz,impreuna cu prietenul sau Arthur Meyer,ainfiintat Verein fur Deutscher Schaferhunde(denumita, pe scurt, SV  ).Clubul care si astazi dirijeaza selectia rasei in Germania ,si a instituit   Cartea de Origini  pentru aceasta rasa.Primul exemplar inregistrat -SV1-afost Hecktor  Linksrhein,caruia ulterior ,i sa dat numele Horand v Grafrath.Horand s-a nascut in crescatoria von der Krone,iar Stephanitz l-a cumparat pentru suma de 200 DM,inregistrand in caietul lui de crescator si cateva date despre acest caine:inaltime;60-61 cm,lungimea corporala;66-67 cm,greutate 25 kg,lungimea urechilor 13 cm.Horand nu a fost doar SV1,dar a devenit si progenitorul tuturor  Ciobanestilor  Germani  actuali.   

                                 IMAGINILE FOLOSITE SUNT ALE UNOR MARI CAMPIONI!

                Nino v.Tronje                                                      

                                                       

            

                                                        

                                                         Evolutia rasei pana in anii 1930                              

                      La inceput,Stephanitz a procedat la imperecherea  lui Horand cu diferite femele din liniile Wurtemberg si Thuringe.DE exemplu,Freya v. Grafrath a fost montata cu el de 4 ori, in decurs de 3 ani.Apoi,Hecktor v. Schwaben-unul dintre cei mai importanti descendenti ai lui Horand - a fost imperecheat cu femele tot din Horand,rezultand produsi puternic consangvinizati.Prima stea - unul dintre miturile acestei rase - a fost Roland v.Starken Burg,exemplar complet negru,obtinut tot dintr-o cansangvinizare puternica.Data de 29 august 1925 a marcat un punct de referinta in istoria rasei,deoarece, la Campionatul de Club desfasurat in Frankfurt,masculii adulti au fost arbitrati,cu maxima severitate,chiar de catre von Stephanitz.La acest arbitraj,Stephanitz a eliminat toate exemplarele a caror constitutie corporala sau al caror caracter risca sa compromita evolutia rasei.In 1932,Sierger(locul intai la clasa munca,in campionatul SV) a fost desemnat Utz von Haus Schuting,primul mascul care a primit titlul suprem a patra generatie cunsecutiv.                                                                          

                                                           Istoria moderna a  rasei                                            

                         Aceasta etapa se leaga de numele a patru masculi celebri : Marko v.Cellerland,Quanto Wienerau,Canto Wienerau si Mutz Peltztierfarm.Din pacate puii lui Marko (in special masculii) au transmis frecvent defecte la nivelul tipului si al culoarii,fapt pentru care linia Marko a fost din ce in ce mai putin folosita,iar astazi singurile exemplare remarcabile  care il au stramos sunt Birke Filsperle si Derby v. Adeloga. Spre deosebire de el,ceilalti trei masculi mentionati  au avut o imensa importanta in evolutia rasei,nu numai datorita rezultatelor pe care le-au obtinut in competitiile de Club,ci si,mai ales, datorita faptul ca, in calitate de reproducatori,s-au dovedit a fi complementari.Fiecare dintre ei transmitea calitati anume descendentilor lui.Acesti descendenti,imperecheati la randul lor cu descendenti ai celorlalti doi,le corectau defectele specifice trnsmise de catre tatii lor.Si invers,defectele specifice transmise de unul dintre cei trei,erau compensate de calitatile urmasilor celorlalti doi.  Descendenti lui Canto se remarcau printr-o linie dorsala corecta,crupa si umeri lungi,dar aveau probleme in ceea ce privea soliditatea ligamentelor posterioare si prezentau un temperament excesiv de sensibil.Quanto trasmitea expresia sa deosebita,angulatii corecte,insa si antebratul scurt si linia spatelui mai putin solida.In fine,Mutz transmitea proportii corecte,greaban bine marcat si caracter excelent,dar si o culoare prea deschisa si crupa prea inclinata.De aceea,imaginea aproape perfecta Ciobanescului German se obtine prin imbinarea liniilor lui Quanto,Canto si Mutz.Subliniem ca incadrarea intr-un curent de sange oarecare se se face strict ope linie paterna!Desi s-au obtinut rezultate de succes si prin imperecherea a doua exemplare care apartin aceleiasi linii,chinologii germani avertizeaza ca daca se imperecheaza consecutiv pe linie Quanto,rezulta exemplare  joase pe picioare,cu crupa scurta si pre inclinata(ansamblul acerstor caracteristici se numesc hipertip).Apoi,imperecherile succesive in lini Canto duc la aparitia unor exemplare prea inalte sii cu muscultura prea longilina.Asadar,"reteta"este alternarea liniilorQuanto,Canto si Mutz.Una dintre exceptiile de la aceasta regula,exceptie incununata de mare succes,montrea femelelor din Uran Wildsteigerland cu maculi din Quando Arminus,adica imperechere in lini Quando. Alte explicatii fericite sunt combinatiile mascul-femela unde ambii sunt urmasii(pe linie paterna)lui Zamb Wienerau sau ai luiMark von Haus Beck.In ultima vreme s-a constatat ca au succes si imperecherile intre descendenti pe linie paterna ai celebrului campion mondial si mare reproducator Visum von Arminus.Actualmente,facand statistica descendentilor celor trei giganti,Quanto,Canto si Mutz,s-a constatat clar diminuarea numarului urmasilor lui Mutz si importanta crestere numerica si calitativa a exemplarelor din linia Quanto.Astfel,la editia Campionatului SV din 2000,linia lui Mutz a fost reprezentataprintr-un singur mascul de succes(Fello v Farbenspiel),linia Canto de opt masculi( dintre care il amintim pe Pit v.Tronje,Quartz dei Templari,Krly Arminus,Lasso v. Neuen Berg si  Natz Steigerhof),in timp ce linia Quanto s-au remarcat prin 23 de exemplare exceptionale(Ulk v. Arlet,Mack v. Aducht,Zamp Schloss Ruding,Pascha v.d. Jahnhohe,Rickor Bad Boll,Flex v.Tronje,Warro Larchenhein,Leif Noriswand,Ursus v. Batu,Cary Fiemereck,Neptun Bad Boll,Odin v. Hirschel,Esko  Danischen Hof,Hagadals Arex etc)                                                                                                   CARACTERISTICI                          

Ciobanescul German este o rasa care se afla intr-o continua schimbare a formei,evident de cele mai multe ori in ceea ce priveste mici detalii,si aceasta din dorinta permanenta de a atinge perfectiunii.Daca  privim un Sieger(Campion Sv)al anilor 1970 si un caine din actuala  elita,ne putem da seama cu usurinta de schimbarile majore care au avut loc in cadrul rasei.Modificarile vizeaza linia superioara,care a evoluat de la o linie aproape dreapta,paralela cu solul,la o curba,precum si raportul lungime corporala/inaltime,care a scazut de la  117% la 110% (caini de linie moderna,desi au un format dreptunghiular, sunt net mai compacti decat campionii anilor"70) Actualmente,o mare atentie se acorda incadrarii exemplarelor in limitele de talie impuse de Standard, cat si corectitudinii angulatiilor anterioare si posterioare.              

                Daca in anii trecuti aplomburile deschise ale trenului anterior mai puteau fi trecute cu vederea,in prezent,corectitudinea conformatiei frontului are o importanta majora,in evoluarea exemplarului.De asemenea,se acorda o grija deosebita pozitionarii coatelor,care trebuie sa fie bine lipite de trunchi,dar fara a se infunda in cutia toracica.Si caracterul cainilor-importanta caracteristica de rasa-trebuie pastrat,ba chiar ameliorat,motiv pentru care examenul de lucru este,de multi ani obligatoriu pentru reproducatori.In plus,orice exemplar care se inscrie la Clasa Munca,intr-o expozitie de Club(singura clasa de arbitraj la care se poate atribui calificativul Excelent),trebuie sa parcurga iarasi,in cursul expozitiei respective,proba de atac,chiar daca aceasta proba face parte din integranta din examenul SchH pe care exemplarul a trebuit  sa-l absolve pentru a se putea inscrie la Clasa Munca.  Pentru acordarea calificativului la aceasta proba,sunt foarte importante calitatea prizei,pazirea ferma si atenta a"infractorului" care s-a "predat".                                     

                                                           Intretinere si educatie

             

                              Ciobanescul German este o rasa  care se potriveste, in primul rand, unor stapani dinamici, care iubesc miscarea si se simt bine in natura. Spatiul strict necesar cresterii si dezvoltarii armonioase a unui pui este destul de mare. Ideal este sa creasca in aer liber, intr-un spatiu cat mai larg, dar se poate dezvolta corect si daca este tinut intr-un padoc spatios, avind lungimea mai mare decat latimea, pardosit, de preferinta, cu lemn si care sa aiba o zona insorita, dar si umbra. Evident, va fi scos din padoc zilnic, pentru  a se misca liber. Ciobanescul German se poate adapta foarte bine si vietii intr-un apartament, cu conditia sa nu fie "incarcerat" intr-un spatiu restrans si sa i se asigure portia zilnica si obligatorie de miscare afara, intr-un spatiu larg.                                                                                                                                                          Educatia puiului de Ciobanescului German, incepe in jurul varstei de trei luni, cu notiunile elementare de disciplina si chiar cu primele notiuni de urma. Dupa cum se stie, examenul de lucru specific rasei cuprinde trei probe: urma, disciplina si atac.                        

              Prima examinare la care se poate prezenta un Ciobanesc German, la varsta minima de 12 luni, este proba BH, sau CC    -Caine de Companie.  BH nu este cosigerat un examen de lucru propriu-zis, dar este obligatoriu sa fie promovat pentru ca exemplarul sa fie acceptat la examenul SchH1.                   

               Dupa cum am spus, examenele specifice sunt cele trei trepte de SchH (sau IPO, sau RCI). Asa cum inscrierea la SchH1, este conditionat de implinireav varstei de 18 luni, dar si de promovarea probei BH, si la treptele superioare de SchH, se pot prezenta doar caini care au promovat treapta imediat inferioara a examenului SchH, cu minimum o luna de zile inainte. Faptul ca acest tip de examene este obligatoriu la selectie, nu inseamna ca Ciobanescul German nu"stie"sa faca si altceva, Dimpotriva! Si chiar acesta este motivul pentru care este considerat rasa cu cele mai multe valente. Maleabilitatea si caracterulechilibrat, inteligenta si dragostea neconditionata fata de stapan, fac ca aceasta rasa sa exceleze in mai multe domenii de utilizare: salvamont, politie, insotirea persoanelor cu hanticapuri, AGILITY etc.               

In concluzie, Ciobanescul German este un caine echilibrat, multilateral, cu un aspect placut si cu mari aptitudini pentru sport, asamblu de calitati datorita carora a cucerit inimile multora si a "nascut"sute de mii de impatimiti ai rasei, pe toate continentele.

                                              Standard     

                          VEGAS

              

                            

                                                              ASPECT GENERAL:

                   Cainele cu talia putin peste medie, de formant usor alungit, viguros si bine imbracat in muschi, cu osatura uscata si structura solida. Dimorfism sexual foarte bine marcat.

                                            DIMENSIUNI IMPORTANTE/MARIME & GREUTATE:

                    Inaltimea la greaban se masoara avand parul aplatizat la nivelul structurii osoase, pe verticala tangenta la cot. Inaltimea ideala pentru masculi este 60-65cm, greutatea 30-40kg, iar pentru femele 55-60cm, greutatea 22-32kg. Lungimea corpului trebuie sa depaseasca inaltimea la greaban, corespunzand unei proportii de110% pana la 117%. Exemplarele scurte, indesate sau inalte pe picioare sunt de nedorit.

                                                     COMPORTAMENT / CARACTER

                       Nervii de otel, atentia, franchetea, obedienta, vigilenta, fidelitatea incoruptibila, curajul si combativitatea sunt atributele dominate ale unui adevarat Ciobanesc German. Aceste calitati fac din el un excelent caine de insotire, de paza si de aparare, de serviciu si de stana. Finetea mirosului cat si structura de trapas ii permit sa prelucreze urma cu nasul jos, fara sa oboseasca, si fac din el un caine adaptat la toate tipurile de munca, de urmarire si de cercetare.

                                                              CAP :

             VEGAS                             

                          De forma tronconica, proportional cu dimensiunile corpului (lungimea lui trebuie sa fie aproximativ 40%din inaltimea la greaban), nu trebuie sa fie prea masiv, prea usor sau prea alungit. Este uscat, de latime moderata intre urechi, bine definit in ansamblul sau.

                      . Fruntea, din fata si din profil, este usor bombata, cu silon median usor sau chiar deloc marcat. Obrajii sunt usor rotunjiti, fara a fi proeminenti. Craniul masoara aproximativ jumatate din lungimea capului. Vazut de sus, latimea lui se diminueaza progresiv, de la urechi spre trufa, cu stopul putin pronuntat, pe masura ce se apropie de botul lung si net in forma de trunchi de con alungit. Latimea craniului trebuie sa fie aproape egala cu lungimea: ea poate fi ceva mai mare la masculi si un pic mai mica la femele.   

                       . Maxilare bine dezvoltate. Bot robust, buze bine intinse, uscate si bine inchise. Linia superioara a botului, rectilinie, este ,practic, in prelungirea liniei fruntii.  

                       . Trufa neagra. 

                       . Dantura sanatoasa, robusta si completa (42 de dinti, 20 pe maxilarul superior, 22 pe mandibula), cu muscatura in  foarfeca. Procnatismul, precum si spatiile mari intre dinti sunt considerate defecte. Defectele sunt, de asemenea, o arcada  a incisivilor dreapta si muscatura in cleste. Maxilarele trebuie sa fie robuste si bine dezvoltate, de asa maniera incat dintii sa poata fi bine inradacinati in gingii.    

                                                          OCHI:

                             De marime medie, migdalati, un pic oblici  si neproeminenti. Expresia lor este inteligenta, plina de viata si de siguranta. Culoarea trebuie sa fie asortata cu roba, dar cat mai inchisa posibil. Ochii deschisi la culoare si cei triunghiulari sunt de nedorit, deoarece schimba expresia cainelui.

                                                          URECHI:

                              De dimensiuni medii, cu baza larga, prinse sus, erecte si cu medianele paralele, au varf ascutit si pavilion indreptat spre inainte. Sunt respinse exemplarele cu urechile cupate sau atarnande. Urechile convergente se inderpateaza cosiderabil de la cerintele Standardului. Pana la aparitia danturii definitive (la 6 luni si chiar si dupa aceea) puii au deseori urechile atarnande. In miscare sin in repaus, multi caini isi rabateaza Urechile. Acesta nu este un defect.      

                                                                       GAT:

                               Robust, cu musculatura bine dezvoltata, fara piele fleasca (incretituri, salba etc), dar el  face cu orizontala un unghi de 45", se ridica atunci cand cainele este in atentie si coboara la trap.                             

                                                          CORP :

                            

                                .  Linia superioara decurge incepand cu baza gatului, peste greabanul bine format si continua cu spatele spatele foarte putin inclinat fata de orizontala, pana la crupa usor l asata, fara denivelari vizibile.

                                . Spatele este tare, puternic si bine muscularizat, soldurile sunt late, puternice si musculoase.

                                . Greabanul trebuie sa fie lung si destul de inalt, net mai inalt decat linia spatelui. El se racordeaza la spate printr-o linie usor descendenta.

                                . Crupa este lunga, usor inclinata (in jur de 23"fata de orizontala) si trebuie sa continue linia superioara, fara intrerupere marcata. O crupa prea scurta, prea inclinata sau dreapta este de nedorit. Distanta care separa greabanul de crupa nu este prea lunga.

                                .  Pieptul trebuie sa fie adanc (reprezentand 45-58% din inaltimea la greaban), dar nu prea lat; partea sa inferioara este bine dezvoltata. Coastele, bine formate, lungi, nici plate dar nici prea arcuite, se racordeaza la stern, in dreptul coastelor. Cand cainele alearga, un torace bine conformat lasa toata libertatea de miscare a coatelor. Un torace prea rotund va jena miscarea si  va determina coatele sa se intoarca spre exterior. O cutie toracica prea plata intoarce coatele catre torace.

                                .  Abdomenul este moderat ridicat.

                                                                    COADA : 

                          Acoperita cu par stufos, ea coboara pana la articulatia jaretului si nu trebuie sa depaseasca mijlocul metatasului. Cateodata, ea se termina in croset lateral, ceea ce nu este dorit. Cand cainele este in repaus, coada este purtata in jos si descrie o curba lejera; in atentie sau in miscare, ea se ridica, dar nu trebuie sa depaseaca orizontala. Nu trebuie sa fie tinuta in sus si nici sa se ruleze deasupra sptelui. Nu se admit exemplare cu cozi corectate artificial.

                                                                         MEMBRE ANTERIOARE :

                          Privite din orice directie sunt drepte, iar privite din fata sunt perfect paralele.

                                 . Omoplatii sunt lungi, inclinati la 45", bine lipiti de corp.

                                 . Humerusul formeaza cu omoplatul un unghi de aproximativ 90", maximum110". El trebuie sa fie robust si bine muscularizat.   

                                  . Antebratul este drept, din fata cat si din profil. Oasele humerusului si ale antebratului sunt, in sectiune, mai mult ovale decat rotunde. Omoplatul si bratul au aceeasi lungime si sunt prinse de trunchi prin intermediului unei musculaturi puternice.

                                 . Coatele nu sunt nici prea departate, dar nici lipite de corp si sunt pozitionate, pe verticala, ceva mai sus de nivelul sternului (distanta de la sol la coate este de aproximativ 55% din inaltimea la greaban).

                                 . Metacarpul (chisita) este ferm si nu prea drept, fiind inclinat la aproximativ 20" fata de verticala. Lungimea lui reprezinta circa 1/3 din cea a antebratului.

                                                                       MEMBRE POSTERIOARE :                    

                           . Trenul posterior este, in ansamblu,puternic si bine muscularizat, astfel incat sa asigure propulsia optima. Privite din spate, membrele sunt perfect paralele(aplomburi drepte).                              

                           .  Coapse late, cu musculatura puternica. Vazute din profil sunt oblice si aproape la fel de lungi precum gambele. Unghiul format de coapsa cu gamba este de aproximativ 120", dar nu important mai mic, pentru a evita o supraaglumerare a membrului posterior.

                            .  Metatarsul este ferm si robust, perpendicular pe sol si formeaza cu un unghi al jaretelui bine marcat, Jaretul este ferm si solid.

                                                                                            LABE :            

                    Rotunde, scurte, cu degete bine strase si arcuite. Cuzineti plantari fermi, care nu au suprafata crapata. Unghii scurte, puternice, de culoare inchisa. Eventualii pinteni se indeparteaza in primele zile dupa nastere.

                                                                           MISCARE SI ALURI :

 

                                          

                                                       

                       Ciobanescul German este un trapas. Membrele sale se misca in diagonala(piciorul  drept anerior paseste concomitent cu cel stang posterior si invers). Aceasta este ratiunea pentru care membrele trebuie sa aiba anumite proportii si unghiuri. Astfel, fara oscilatii importante liniei spatelui, cainele trebuie sa poata duce (in trap) laba posterioara pana la mijlocul corpului. Daca membrele au lungimile corecte si raportul intre lungimea corpului si inaltimea la greaban este, de asermenea corect, rezulta un pas lung, regulat, razant, obtinut fara efort vizibil. In trap calm si regulat, prin intinderea capului catre inainte si usoara ridicare a cozii, trebuie sa rezulte o linie superioara dreapta si supla, care porneste de la  varful urechilor, se continua tangent la ceafa si la spate si ajunge la varful cozii. Orice tendinta de supraaglumerare a membrelor posterioare diminueaza stabilitatea si rezistenta,adica eficienta in lucru.

                                                                           ROBA SI CULOARE        

                        . Pielea este mobila, fara a forma insa cute.

                        . Parul de acoperire trebuie sa fie des, dar tare si culcat pe corp. Prezenta subparului este obligatorie. Pe cap, inclusiv in interiorul urechilor, pe partea interioara a membrelor, pe labe si pe degete, parul este scurt. Pe gat, parul este putin mai lung si mai des, in special la masculi. Pe partea posterioara a membrelor, pana la chisita, respectiv jaret, parul este mai lung. Pe partea posterioara a pulpelor formeaza franjuri moderate.

                                 . Culoare: sa neagra cu marcaje regulate aramii, maro sau galbene, gri sau galben-roscat inspicat cu negru, cu marcaje corespunzatoare; gri monocolor sau marcaje de foc mai mult sau mai putin intense. Petele albe pe piept, dar de dimensiuni mici, precum si pigmentarea mai slaba a parului de pe fetele interioare ale membrelor sunt admise, dar de nedorit. Indiferent de culoarea parului trufa trebuie sa fie neagra. Sunt considerate cazuri de pigmentatie insuficienta: absenta mastii de culoare neagra sau masca redusa la suprafata, ochii galbeni sau de culoare deschisa, marcajele foarte deschise pe piept si fetele interioare ale membrelor, unghii albicioase, varful cozii roscat, culoarea generala spalacita. Cu exceptia exemplarelor complet negre, subparul are intodeauna o usoara nuanta de gri-nisipiu. Culoarea definitiva a exemplarului nu se poate aprecia decat dupa prima naparlire. Culoarea alba nu este permisa.

 

                                                     TALIE / GREUTATE :

 

                . MASCULI : inaltime greaban: - 60-65 cm,greutate: 30-40 kg;

                . FEMELE : inaltime greaban: - 55-60 cm,greutate: 22-32 kg.

 

                                                      TESTICULE :

                     

                 .  MASCULI trebuie sa aiba doua testicole normal dezvoltate, evidente si complet coborate in scrot.

 

                                                       DEFECTE :

 

                    Orice deviere de la punctele sus mentionate este considerata defect, a carui depunctare tine cont de importanta abaterii.

 

                                                       DEFECTE GRAVE :

 

                   . Devieri ale caracteristicilor sus mentionate, scazand capacitatea de utilizare a cainelui.

                   . Defecte de urechi: prinse lateral prea jos, urechi moi.

                   . Defecte majore de pigmentatie.

                   . Constitutie generala slaba.

                   . Absenta dimorfismului sexual.

                   . Defecte ale danturii: toate devierile de la muscatura in foarfeca si de la formula dentara completa, atat timp cat nu este vorba despre defecte de excludere.

 

                                                 DEFECTE ELIMINATORII :

 

                     . Orice abatere care diminueaza grav capacitatea de lucru.

                     . Caracter: apatie, dezechilibru nervos, hiperexcitabilitate, lipsa de vitalitate, agresivitate.

                     . Monorhidie si criptorhidie, precum si maculi cu testicule inegale sau atrofiate.

                     . Grad important de displazie dovedit.

                     . Malfoprmatii.

                     . Mutilari ale urechilor sau cozii, urechi atarnande, sau cupate, coada scurtata.

                     . Lipsuri dentare: un PM3 si un alt dinte, sau un canin, sau un PM4, sau un molar, sau in total mai mult de doi dinti lipsa.

                     . Procnatism superior mai mare de 2mm; procnatism inferior; muscatura in cleste pe intreg spatiu incisivilor.

                     . Caini care depasesc limitele de talie prevazute cu mai mult de 1cm.

                     . Par de culoare alba.

                     . Ochi si unghii de culoare deschisa.

                     . Albinism.

                     . Par sarmos, par lung si moale, care nu sta culcat pe corp, care formeaza carare pe spate, smocuri lungi de par pa urechi si pe membre, pantaloni voluminosi si franjuri lungi, atarnande, pe coada.