Despre rasă
Ciobănescul German: istorie, standard și îngrijire
Una dintre cele mai versatile rase din lume, creată de chinologia germană pentru caracter, inteligență și putere de adaptare.
Originile
Rasa s-a născut la sfârșitul secolului al XIX-lea, din câinii ciobănești din regiunile Württemberg și Turingia. Căpitanul Max von Stephanitz a fondat clubul rasei, SV (Verein für Deutsche Schäferhunde), și cartea de origine a acestuia. Primul câine înregistrat, Horand v. Grafrath (SV 1), este considerat strămoșul Ciobănescului German modern.
Primele decenii
Până în anii 1930, crescătorii au folosit consangvinizarea strânsă pentru a fixa trăsăturile dorite, ceea ce a dus la linii puternice. La campionatul clubului din 1925, arbitrajul a fost foarte sever și a eliminat din reproducție exemplarele nepotrivite, un moment de referință pentru selecția rasei.
Liniile importante
Crescătorii consideră că rasa modernă se sprijină pe patru linii de masculi: Marko, Quanto, Canto și Mutz. Alternarea lor în reproducție ajută la evitarea defectelor tipice, cum ar fi câinii prea joși și scurți sau, dimpotrivă, prea înalți și lungi.
Caracteristici
De-a lungul timpului, linia spatelui și proporțiile s-au schimbat: raportul dintre lungimea corpului și înălțime a coborât de la aproximativ 117% la 110%. Se pune accent pe construcția anterioară, pe poziția coatelor și pe capacitatea de lucru. Pentru câinii de reproducție, probele de lucru sunt obligatorii.
Îngrijire și dresaj
Ciobănescul German are nevoie de spațiu și de mișcare zilnică. Poate locui și la apartament, dacă iese suficient afară. Educația de bază începe în jurul vârstei de 3 luni. Proba BH se poate susține de la 12 luni, iar SchH 1 de la 18 luni.
Rasa este folosită de poliție, în căutare și salvare, ca însoțitor pentru persoane cu dizabilități și în agility.
Blana trebuie periată regulat cu un pieptene cu dinți metalici, mai ales în perioadele de năpârlire.

